In 1891, regele Carol ii scria reginei Elisabeta, despre politicienii romani: „Orientalii sunt cei mai abili in tesutul intrigilor perfide si niciodata nu ai voie sa le daruiesti deplina incredere. In aceşti 25 de ani am avut de-a face cu o societate impregnata de obiceiuri si moravuri bizantine şi am capatat astfel multa cunoastere a oamenilor. Cata minciuna si inselatorie n-am trait eu! Dar nu m-am lasat pacalit si am mers pe drumul drept, dand putina crezare la tot ce se spunea in spatele meu…“.
Pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai revine in Bucuresti de la Sinaia pentru o audienta urgenta ceruta de Petru Groza, la Palatul Elisabeta de la Sosea. Groza a venit insotit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dupa un schimb de replici, i-au pus Regelui in fata actul de abdicare, deja redactat de ei. Sub amenintarea uciderii a 1000 de demonstranti arestati la manifestarile pro-monarhice, Groza si Dej au obtinut semnatura Regelui. Groza nu a ezitat sa spuna ca are un pistol in buzunar, in caz ca lucrurile nu s-ar fi desfasurat pasnic. A urmat o demonizare a perioadei regale, dupa care perioada regala insasi a devenit tabu. Exemplu de propozitie din manualul de gramatica elementara, anul 1948: “Regele fura. Regele – subiectul, fura – predicatul“.
In 1991, tov. Iliescu si raposatul Antonie Iorgovan au avut grija sa introduca o “clauza salvatoare” in Constitutie: Art. 152, alin. (1) – Dispozitiile prezentei Constitutii privind (…) forma republicana de guvernamant (…) nu pot forma obiectul revizuirii. In 2010 fostul presedinte Constantinescu ne asigura ca mai e mult pana sa scapam de ziua Republicii: “…Am avut apoi un guvern intre 2001-2004 care a fost implicat in anumite cazuri de coruptie dar care avea si oameni competenti…“.
trist moment in istoria tzarishoarei asteia.
la 81 de ani de la momentul instaurarii, monarhia era ucisa.
si, odata cu ea, cea mai frumoasa si autentic glorioasa epoca din istoria Romaniei; un scurt remember al realizarilor acestor 81 de ani:
- nasterea, de fapt si de drept, a Romaniei;
- dublarea teritoriului si a populatiei;
- reforma agrara, care consfiintea ruperea reala de feudalism;
- constituirea armatei romane, ca o adevara forta militara, cu un cuvant greu de spus, atat in razboaiele balcanice cat si in cele doua razboaie mondiale;
– crearea unei economii care, cu toate minusurile ei, functiona: romania devenise cel mai mare exportator de cereale din europa si al 2lea cel mai mare exportator de petrol;
- etc…